Tagada paternităţii înseamnă negarea acesteia ( a paternităţii) pe cale judecătorească, urmărindu-se înlăturarea prezumţiilor de paternitate analizate în cele ce preced.

Tagada de paternitate desemnează acţiunea prin care soţul femeii căsătorite care a născut un copil, urmăreşte să răstoarne în justiţie prezumţia de paternitate care operează împotriva sa.

Modificarile aduse Codului Familiei de catre Legea nr. 288/2007, confera calitatea de titular al actiunii in tagada paternitatii atat sotului mamei, cat si copilului sau chiar mamei acestuia, actiunea putand fi, in toate cazurile, continuata de catre mostenitori, cu conditia ca titularii acesteia sa nu fi renuntat la actiune sau aceasta sa nu se fi prescris.

Când acţiunea este intentată de către soţul mamei copilului, calitatea de pârât o are copilul a cărui paternitate se tăgăduieşte. Dacă acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu deci are vârsta de până la 14 ani, va fi reprezentat de mamă sau, după caz de tutore. În caz în care copilul moare în timpul procesului, acţiunea va fi continuată împotriva tutorelui

Dacă acţiunea este intentată de către mama copilului, calitatea de pârât o are soţul mamei;

Dacă acţiunea este intentată de către copil, calitatea de pârât o are prezumtivul tată.

Scopul acţiunii în tăgada paternităţii este nu numai acela de a înlătura prezumţia de paternitate care nu corespunde adevărului,ci si acela de a da posibilitatea copilului de a-şi stabili adevărata sa filiaţie.