ajax loader container

 » Noutati » Egalitatea de sanse intre femei si barbati principiu fundamental al dreptului european

DOMENII DE ACTIVITATE

DREPT PENAL

DREPTUL FAMILIEI

DREPTUL MUNCII

DREPT CIVIL

PLANGERI CEDO

DOBANDIREA CETATENIEI ROMANE

DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

DREPT COMERCIAL

EGALITATEA DE SANSE INTRE FEMEI SI BARBATI – PRINCIPIU FUNDAMENTAL AL DREPTULUI EUROPEAN

Egalitatea in fata legii si protectia impotriva discriminarii constituie drepturi fundamentale recunoscute de Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si conventiile Natiunilor Unite privind drepturile civile si politice si privind drepturile economice, sociale si culturale si de Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pe care le-au semnat toate statele membre.

Egalitatea de sanse intre femei si barbati este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului comunitar. Obiectivele Uniunii Europene privind egalitatea de gen sunt: egalitatea de sanse si de tratament egal pentru barbati si femei si combaterea oricarei forme de discriminare pe motive de gen. UE a adoptat o abordare in doua directii la aceasta problema, combinand masuri specifice cu integrarea perspectivei de gen.

Problema are, de asemenea, o puternica dimensiune internationala cu repercursiuni asupra dreptului la munca, la salarizare, precum si asupra  integritatii fizice si morale a persoanei.

La nivel comunitar au fost promovate diverse masuri care sa promoveze esenta acestui principiu. Astfel, Institutul european pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati isi propune sa ofere expertiza, sa difuzeze informatii si sa sensibilizeze cetatenii fata de egalitatea de sanse intre femei si barbati.

Totodata, Reţeaua europeană pentru promovarea femeilor în funcţii de conducere in politica si economie, a fost lansata in luna iunie a anului 2008. Acest departament constituie o platforma la nivel european destinat schimbului de bune practici si de strategii de succes menite sa asigure o reprezentare echilibrata a femeilor si barbatilor in posturi de conducere.[1]

Inca din anul 1981, la nivel comunitar functioneaza in baza Deciziei Comisiei 82/43/CEE, Comitetul consultativ pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati sprijina Comisia in formularea si punerea in aplicare a masurilor UE menite sa promoveze egalitatea de sanse intre femei si barbati. Comitetul incurajeaza schimburile de experienta, politici si bune practici intre statele membre si diferitele parti implicate.

In acest scop, Comitetul transmite Comisiei avize privind diverse aspecte relevante pentru promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati in UE. Comitetul este alcatuit din reprezentanti ai statelor membre, ai partenerilor sociali la nivel comunitar si ai organizatiilor neguvernamentale.

Reglementarile privind egalitatea de şanse şi egalitatea de tratament, au început să fie utilizate în anul 1958, când Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat Convenţia nr. 111 privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării profesiei.

Un nou mod de abordare, la nivel internaţional, a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi a început după ce Adunarea Generală a O.N.U. a proclamat prima Decadă a femeilor “Egalitate, Dezvoltare, Pace”, în perioada 1975-1985 şi în special o dată cu recunoaşterea drepturilor femeii ca parte inalienabilă a drepturilor omului, la data de 18 decembrie 1979, când Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţa de femei (CEDAW).

Se poate spune că recunoaşterea legală şi încercarea de protejare a drepturilor femeilor la nivel internaţional a debutat în anul 1919, o dată cu adoptarea Convenţiei nr. 3 privind protecţia maternităţii. Prin adoptarea acestei convenţii, Organizaţia Internaţională a Muncii a devenit prima instituţie internaţională care a adoptat norme cu putere juridică în favoarea drepturilor femeilor şi, prin aceasta, implicit în favoarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

În toate statele membre femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să fie în afara forţei de muncă. În ţările nordice şi baltice, diferenţa de gen a fost de 7 puncte procentuale sau chiar mai mică în 2009, în timp ce în Malta, Italia şi Grecia diferenţa a fost de mai mult de 20 de puncte procentuale. Cazurile aflate la extremităţi sunt Finlanda, unde diferenţa dintre sexe este de doar 2,9 puncte procentuale şi Malta unde se ajunge la 35,8 puncte procentuale.[2]

Preocuparea Consiliului Europei „de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi, cu scopul de a proteja şi promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun şi de a favoriza progresul lor economic şi social, în special prin apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale“, s-a materializat de-a lungul timpului în numeroase instrumente juridice europene, esenţiale pentru promovarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi fiind:

_ Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (1950) şi Protocoalele adiţionale;

_ Carta socială europeană (1961);

_ Carta socială europeană revizuită (1996).

Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se regăseşte şi în Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht, în vigoare din 1993), în legislaţia secundară - directivele comunitare cu privire la egalitatea între femei şi bărbaţi -, la care se adaugă

jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg.

O dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam (1999), Uniunea Europeană s-a angajat decisiv să promoveze egalitatea între femei şi bărbaţi (gender equality) şi să integreze egalitatea de gen la toate nivelurile şi în toate activităţile, comunitare (gender mainstreaming process). Astfel, promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi se regăseşte ca obiectiv specific în cuprinsul Tratatului, fiind prevăzut în Partea 1 – Principii, la articolul 3.2, iar prin articolul 13 se stabileşte necesitatea de a se întreprinde acţiuni concrete pentru combaterea discriminării după criteriul de sex. Statele Membre ale Uniunii Europene au adoptat recent Agenda socială europeană, al cărei obiectiv prioritar îl constituie modernizarea modelului social european. Un element fundamental al acestuia îl constituie promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. Strategia Comunitară pentru Egalitatea de Gen (2001-2005) urmăreşte să îmbine integrarea perspectivei de gen în toate politicile şi programele Uniunii Europene, concomitent cu promovarea acţiunilor specifice în favoarea femeilor.

Cele 5 obiective majore ale Strategiei se referă la:

1. egalitatea în viaţa economică;

2. participarea egală la procesul decizional;

3. egalitatea în viaţa socială;

4. egalitatea în viaţa civilă;

5. schimbarea rolurilor tradiţionale şi depăşirea stereotipiilor de gen.

Principalele instrumente avute în vedere pentru realizarea obiectivelor menţionate sunt:

- aplicarea planurilor pentru egalitatea de gen;

- introducerea legislaţiei specifice problematicii egalităţii de şanse;

- abordarea integratoare a egalităţii de gen, cu scopul de a produce schimbări structurale ale societăţii.

Evaluarea stadiului aplicării acquis-ului comunitar privind egalitatea are la bază

standardele stabilite prin:

- Directiva 75/117/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de remuneraţie pentru femei şi bărbaţi;

- Directiva 76/207/CEE[3] privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în privinţa accesului la angajare, formare profesională şi promovare, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă;

- Directiva 92/85/CEE[4] privind introducerea măsurilor de încurajare a îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează;

- Directiva 97/80/CEE privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe bază de sex;

- Directiva 79/7/CEE privind aplicarea progresivă a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale;

- Directiva 86/613/CEE[5] privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care execută o activitate independentă, inclusiv agricolă, precum şi a protecţiei maternităţii;

- Directiva 96/34/EC referitoare la concediul parental.

Pornind de la constatarea că, deşi legiferat, principiul egalităţii între femei şi bărbaţi nu este pe deplin respectat, primele măsuri luate în vederea transpunerii acquis-ului comunitar au fost cele instituţionale. În cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, a fost înfiinţat Departamentul pentru coordonarea strategiilor privind drepturile femeii şi de elaborare a politicilor familiale care, ulterior, a fost transformat în Direcţia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi. De asemenea, a fost înfiinţată Comisia consultativă interministerială în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi – CODES, precum şi Subcomisia pentru Oportunităţi Egale care funcţionează în cadrul Comisiei parlamentare pentru Integrare Europeană.[6]

In temeiul Acordului european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, si al Protocolului aditional la Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele lor membre, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 30 iunie 1995, ratificat prin Legea nr. 41/1996, autoritatile romane au constituit Comisia consultativa interministeriala in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati, denumita in continuare CODES, avand drept scop asigurarea unui permanent schimb de informatii privind experiente si masuri in domeniu si elaborarea de recomandari autoritatilor administratiei publice centrale de specialitate privind formularea si implementarea de politici sectoriale pentru promovarea egalitatii de sanse si de tratament.

Pentru o mai bună promovare a principiului egalităţii între bărbaţi şi femei, Comisia a adoptat în 2010 Carta Femeilor[7] în care  subliniază necesitatea de a lua în considerare egalitatea de gen în toate politicile sale,propunând cinci domenii prioritare de acţiune. Cele cinci domenii prioritare definite sunt: independenţa economică egală, remuneraţie egală pentru aceeaşi muncă şi prestarea unei munci echivalente, egalitatea în luarea de decizii, demnitate, integritate şi încetarea violenţei bazate pe gen, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul acţiunilor externe.

La nivel european, Comisia pentru egalitatea de sanse pentru femei si barbati a fost fondata in 1981 prin Decizia 82/43/EEC. Programul de lucru al Comisiei Europene este reprezentat de Strategia pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati (2010-2015). Prin urmare, abordarea de initiative specifice, precum si integrarea egalitatii intre femei si barbati in toate politicile si activitatile UE a devenit elementul caracteristic al activitatii UE in a promova egalitatea de gen.

PROGRESS[8] este programul UE pentru ocuparea fortei de munca si solidaritate sociala. A fost creat pentru a sprijini financiar punerea in aplicare a obiectivelor Uniunii Europene privind ocuparea fortei de munca, afacerile sociale si egalitatea de sanse, conform prevederilor din Agenda sociala. De asemenea, acest program contribuie la realizarea strategiei de la Lisabona privind cresterea economica si crearea de locuri de munca.

PROGRESS a demarat in 2007 si este prevazut pana in 2013, functionand alaturi de Fondul Social European (FSE).

Fondul Social European (FSE) este unul dintre fondurile structurale ale UE, creat pentru a reduce diferentele cu privire la standardele de viata si prosperitate in regiunile si statele membre ale UE si, prin urmare, pentru a promova coeziunea economica si sociala. Colaborarea si schimbul de experienta in afara granitelor, prin colaborari transnationale, este o modalitate eficienta de a accesa idei noi, abordari inovatoare şi a promova mentalitati bazate pe principii de egalitate. In perioada 2007-2013, FSE aplica lectiile din programul EQUAL in intreaga gama larga de interventii FSE.[9]

"Reţeaua femeilor în pozitii decizionale din politică şi economie" îşi propune să ofere o platformă la nivelul UE pentru strategii de succes pentru a îmbunătăţi echilibrul de gen în procesul decizional. Concret, aceasta implica schimbul de idei, informaţii şi experienţă, învăţarea reciprocă şi schimbul de bune practici. Prin facilitarea parteneriatelor dintre reţelele existente la nivel european, grupul va oferi o valoare adăugată clară a UE. Experienţa membrilor şi reputaţia va ajuta, de asemenea da o vizibilitate mai mare la problema echilibrului între sexe.

Comitetul consultativ pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati - Comitetul are 68 de membri, in functie pe o perioada de trei ani. Acesta este compus din cate un reprezentant din fiecare stat membru, numit de Guvern, din randul functionarilor din ministere sau departamentele guvernamentale responsabile pentru promovarea egalitatii de sanse si gen, un reprezentant din fiecare stat membru numit de Comisie pe baza unei propuneri din partea organizatiei in cauza, din randul membrilor comitetelor sau organismelor nationale responsabile in special de egalitatea de sanse, 7 membri care reprezinta organizatiile patronale la nivel comunitar, si 7 membri reprezentand organizatii la nivel comunitar. Lobby-ul european al femeilor este reprezentat la reuniunile comitetului de catre doi membri in calitate de observatori, reprezentanti ai unor organizatii profesionale internationale.

Institutul European pentru egalitatea de gen este o agentie europeana pentru a sprijini statele membre si institutiile europene (in special Comisia), in eforturile lor de a promova egalitatea de gen, pentru a lupta impotriva discriminarii bazate pe sex si pentru a creste gradul de constientizare a problemelor de gen.

Sarcinile institutului sunt de a colecta si analiza date comparabile privind problemele de gen, pentru a dezvolta instrumente metodologice, in special pentru integrarea dimensiunii de gen in toate domeniile politice, pentru a facilita schimbul de bune practici si un dialog intre partile interesate, si pentru a creste gradului de constientizare in randul cetatenilor UE.

Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) a jucat un rol important în promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei. Cele mai remarcabile hotărâri au fost[10]:

Hotărârea Defrenne II din 8 aprilie 1976 (cauza 43/75): Curtea a recunoscut efectul direct al principiului remunerării egale pentru bărbaţi şi femei şi a hotărât că principiul nu se referă doar la acţiunile autorităţilor publice ci se extinde şi la toate acordurile destinate să reglementeze în mod colectiv munca plătită;

Hotărârea Bilka din 13 mai 1986 (cauza 170/84): Curtea a considerat că o măsură care exclude angajaţii cu normă parţială de la un sistem de pensie profesională a constituit „discriminare indirectă”, fiind astfel contrară articolului 119 în cazul în care afectează un număr mult mai mare de femei decât de bărbaţi, dacă nu se poate demonstra că excluderea se bazează pe factori obiectivi, întemeiaţi, fără legătură cu vreo discriminare pe bază de gen;

Hotărârea Barber din 17 mai 1990 (cauza 262/88): Curtea a decis că toate formele de pensie profesională constituie o plată în sensul articolului 119 şi că, prin urmare, acestora li se aplică principiul egalităţii de tratament. Curtea a hotărât că bărbaţii trebuie să poată beneficia de drepturile de pensie sau de drepturile de pensie ale urmaşilor la aceeaşi vârstă ca şi colegele lor;

Hotărârea Marschall din 11 noiembrie 1997 (cauza C-409/95): Curtea a declarat că o normă naţională care, în cazul în care ar exista mai puţine femei decât bărbaţi într-un sector, ar cere ca promovarea candidatelor să aibă prioritate („discriminare pozitivă”) nu contravine legislaţiei comunitare, cu condiţia ca avantajele respective să nu fie automate, iar solicitanţilor bărbaţi să li se garanteze luarea în considerare a cererilor şi să nu fie excluşi a priori.

Parlamentul European a jucat un rol semnificativ în susţinerea politicii privind egalitatea de şanse, în special de la instituirea Comisiei pentru drepturile femeilor şi egalitatea de gen în iulie 1984.

Tratatul de la Lisabona extinde în continuare aplicarea codeciziei la adoptarea de măsuri pentru combaterea traficului de femei şi copii.

În plus, Parlamentul contribuie nu doar la dezvoltarea în ansamblu a politicii privind egalitatea între bărbaţi şi femei (de exemplu prin adoptarea de rezoluţii referitoare la raportul pe care Comisia îl prezintă în fiecare an la Consiliul European de primăvară privind egalitatea de gen în UE), ci şi la dezvoltarea politicii comunitare în domenii mai specifice.

În special, de-a lungul ultimilor ani Parlamentul European şi-a concentrat atenţia, prin intermediul rapoartelor din proprie iniţiativă care îi permit să atragă atenţia altor instituţii asupra problemelor specifice, asupra următoarelor aspecte:

— lupta împotriva traficului de femei (a se vedea rezoluţia din 17 ianuarie 2006);

— lupta împotriva violenţei la adresa femeilor (a se vedea rezoluţia din 2 februarie 2006);

— egalitatea de gen în cadrul relaţiilor externe (a se vedea, de exemplu, Rezoluţia din 1 iunie 2006 privind situaţia femeilor în conflictele armate sau Rezoluţia din 16 noiembrie 2006 privind femeile în politica internaţională).

Prin intermediul Comisiei pentru drepturile femeilor şi egalitatea de gen, Parlamentul European dezvoltă de asemenea un dialog şi un raport de cooperare cu parlamentele naţionale privind egalitatea de şanse, în cadrul Reţelei comisiilor parlamentare pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană (NCEO) de la înfiinţarea acesteia în 1997.

O rezolutie a Parlamentului European adoptata pe 3 iulie 2003 cere statelor memebre sa aplice principiul egalitatii de sanse in cadrul politicilor de dezvoltare agricola si rurala, cu o privire mai atenta asupra situatiei femeilor fermieri. Parlamentul a atras atentia Comisiei Europene sa includa acest principiu si in politica agricola comuna si sa promoveze egalitatea de sanse in contextul consolidarii programelor si actiunilor de dezvoltare rurala si in cel al reglementarii Fondurilor Structurale, nu doar pentru statele membre, ci si pentru cele nou admise. In plus, Parlamentul a cerut statelor membre sa promoveze egalitatea pe baza de sex in sectorul agricol, cu accent asupra accesului la munca si pregatire profesionala, asupra masurilor de combatere a excluderii sociale, a egalitatii de tratament si a reprezentarii femeilor in organismele de decizie. Parlamentul a cerut Comisiei sa ia in calcul revizuirea Directivei 86/613/CEE in sensul amplificarii puterii ei de constrangere. Statele membre sunt chemate sa ia toate masurile necesare pentru a asigura eliminarea tuturor prevederilor contrare principiului egalitatii de tratament, cu deosebire in ceea ce priveste stabilirea, echipamentul, lansarea sau extinderea unei activitati, facilitatile financiare.[11]

Legislatia romaneasca defineste egalitatea de sanse pentru femei si barbati drept luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si feminin si tratamentul egal al acestora.

            Principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati a inceput sa fie dezbatut in Romania in special de catre societatea civila, mai ales dupa 1995, an in care statutul social al femeii in societatea contemporana a fost pus in discutie cu ocazia celei de-a patra Conferinte Mondiale a Femeilor de la Beijing.

Legea nr. 202/19 aprilie 2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, vizeaza armonizarea legislatiei interne cu normele comunitare referitoare la promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati.

De altefel, la nivel international, deja Romania a asimilat, prin ratificare, standarde adoptate in cadrul organizatiei Natiunilor Unite, al Organizatiei Internationale a Muncii sau al consiliului Europei.

Raportul national asupra conditiei femeii in Romania a fost prezentat in cadrul Sesiunii Speciale a Adunarii Generale a O.N.U. din iunie 2000 ce a avut ca teme „femeia in anul 2000: egalitate intre sexe, dezvoltare si pace pentru secolul al XXI-lea”.
Cat priveste acquisul comunitar, acesta cuprinde o serie de reglementari de o deosebita importanta in ceea ce priveste respectarea drepturilor femeii si a principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati in general si in domeniul muncii si securitatii sociale in special.

Participarea femeilor la activitatea economică este esențială, nu numai pentru motive de echitate ci ca un element strategic. Statele care nu reușesc să utilizeze talentul a jumătate din populația lor fac o alocare ineficientă a resurselor, au o creștere mai mică ș i își pun în pericol competitivitatea. Consolidarea participării femeii în domeniul educației, ocupării forței de muncă, proprietății au impact puternic asupra dezvoltării economice.

În consecință, statele trebuie să revizuiască modelul tradițional de egalitate care vizează doar egalitatea pe piața forței de muncă. Acesta trebuie înlocuit cu un model alternativ (feminin) de egalitate a cărui premisă de bază o constituie prioritatea pentru nivelul de trai al persoanelor. Aceasta înseamnă că structurile economice ș i sociale ar trebui să fie treptat adaptate la nevoile umane astfel încât bărbații ș i femeile să își poată asuma munca la domiciliu ș i îngrijirea familiei în condiții de echitate.[12]

Aceasta presupune înțelegerea într-un mod pozitiv a flexibilității, oamenii ar trebui să aibă competența de a decide astfel încât organizarea muncii ș i programele de lucru să se adapteze la nevoile sociale ș i ale corporațiilor.

 



[1] Date Eurostat compilate de Instituto de la Mujer – www.inmujer.es

[2] Arturo de la Fuente, Population and Social Conditions, Eurostat Statistics in Focus, 57/2010

[3] Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă, art. 1, al. 18 Idem, art. 2, al. 1

[4] Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul demuncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alaptează

[5] Directiva Consiliului 86/613/CEE din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţii 10 JO L 180, 15.7.2010

[6] Augusto López Claros şi Saadia Zahidi (2005): Emanciparea femeii: Measuring-Global Gender Gap, World Economic Forum, www.weforum.org.

[7] Comunicarea Comisiei - Un angajament consolidat în favoarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi - O cartă a femeii, Declaraţie a Comisiei Europene cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii 2010, În vederea comemorării celei de-a 15-a aniversări a adoptării unei Declaraţii şiplatforme de acţiune în cadrul Conferinţei mondiale a ONU privind femeile, de laBeijing şi a celei de-a 30-a aniversări a Convenţiei ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotrivafemeilor, Bruxelles, 5.3.2010 , COM(2010) 78 final

[8] Programul PROGRESSStabilit prin Decizia nr. 1672/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 2006, Programul Comunitar pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială PROGRESS susţine financiar implementarea obiectivelor Uniunii Europene în domeniile ocupării şi al afacerilor sociale, aşa cum au fost stabilite prin Agenda Socială, contribuind astfel la realizarea obiectivelor Strategiei Lisabona în aceste domenii.

[9] http://www.fseromania.ro

[10] www.ier.ro/.../DCT_Jurisprudenta_hotarari_integrale_vol_1.pdf - Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare – culegere de hotărâri integrale – vol.1

 

[11] Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) este autoritatea de stat autonoma, sub control parlamentar, care isi desfasoara activitatea in domeniul discriminarii. In urma adoptarii Ordonantei Guvernului nr. 137/ 2000 si a Hotararii Guvernului nr. 1194/2001 privind organizarea si functionarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a infiintat aceasta institutie. Acestea au reprezentat transpunerea legislatiei comunitare in domeniul discriminarii nationale

[12] http://promoveazafemeia.com/index.../ghiduri-pentru-egalitate-de-sanse?...

 

 

CELE MAI VIZUALIZATE

  • Iesire din indiviziune

    Indiviziunea reprezinta acea comunitate de bunuri care are ca obiect un patrimoniu (o universalitate ...

  • Plangeri CEDO

    n principiu se poate adresa CEDO oricine are o problema care raspunde criteriilor de eligibilitate e ...

  • Litigii de munca

    Daca aveti litigii de munca cu angajatorul sau fostul angajator. Avocatii nostri specializati va pot ...

  • Tagada paternitatii

    Tagada paternităţii înseamnă negarea acesteia ( a paternităţii) pe cale judecătorească, urmărindu-se ...

  • Actiune in evacuare

    Evacuarea constituie o masura de aparare a dreptului de folosinta asupra cladirilor.

    In cazul in ca ...